Vezi toate noutatile »


Povestile castigatorilor 2006

I-am rugat pe cativa dintre castigatorii editiei precedente sa ne impartaseasca din experienta lor, din emotiile si bucuriile realizarii acestui proiect. Va oferim mai jos impresiile lor, in speranta ca, citindu-le, va veti hotari sa participati!

Doors/ Liceul Teoretic Ovidius, Constanta (castigatorii premiului special Cristi Puiu)


Toata aceasta experienta a inceput cu ziua in care doamna profesoara de proiecte europene ne-a prezentat acest concurs. Ea ne-a spus ca trebuie sa facem un filmulet despre Uniunea Europeana. Pentru ca era prima oara cand patricipam la acest concurs, nu prea stiam in mare parte despre ce este vroba.

Ne-am gandit sa facem un filmulet despre steagurile tarilor care apartin Uniunii Europene si traditiile lor. Pentru noi a fost mai mult o distractie realizarea proiectului si ne-a fost si foarte usor, ne veneau ideile imediat. Dupa cateva saptamani, cand am fost anuntati ca proiectul nostru a ajuns printre primele sapte si ca trebuie sa mergem la Bucuresti am fost surprinsi si extrem de fericiti.

Ne-am gandit sa participam si la editia de anul acesta, de dragul amintirilor si poate avem noroc sa ajungem din nou printre castigatori.

Full_option/ Grup scolar agricol, Bistrita (castigatorii premiului special Teodor Frolu)



Tokos Krisztina

1. Ce anume v-a determinat sa participati la concursul Europa la liceu, editia “Europa. Filmat în Romania”?
Ceea ce m-a determinat sa particip la acest concurs a fost curiozitatea. A doua oara deja stiam ce este acest concurs, despre ce este vorba. Ne-am adunat 3 colegi din scoala, prieteni buni si impreuna cu coordonatoarea ne-am gandit ce am putea face pentru a castiga.
2. La cate editii ati participat pana acum?
Am participat la 2 editii.
3. Cum v-a venit ideea filmului?
Ne-am gandit sa facem ceva simplu, nu sofisticat, ceva ce sa exprime gandurile, sentimentele noastre cu ocazia integrarii in Uniunea Europeana, sa putem arata ca orice lucru poate fi european, nu e necesar sa fie foarte modern, depinde cum il vedem noi si cum il abordam.
4. Cum a fost lucrul in echipa?
A fost foarte bine, distractiv in unele momente, mai ales ca noi ne cunosteam de 2 ani si ne intelegem foarte bine.
5. Vreti să participati si anul asta? De ce da, de ce nu?
Eu as dori sa particip si anul acesta, dar vom mai vedea. In cei doi ani de participare am acumulat experienta si mi-a placut sa particip, mai ales ca am ajuns si in finala. A fost ceva nemaipomenit.
6. Povestiti-ne o intamplare din timpul filmarilor
Nu imi amintesc sa fi fost vreo intamplare deosebita in timpul filmarilor.
7. Participarea la acest concurs v-a influentat sau nu alegerea carierei pe care vreti sa o urmati?
Nu m-a influentat acest concurs in alegerea carierei pe care doresc sa o urmez. Sunt doua cariere total diferite, dar nu se stie niciodata cand voi avea nevoie de anumite cunostinte din acest domeniu.



Toma Dumitru Marius:

1. Ce anume v-a determinat sa participati la concursul Europa la liceu, editia “Europa. Filmat în Romania”?
Pai am participat pentru ca mi-a placut prima editie (pt mine) la care am fost anul trecut, dar din pacate nu am castigat .. pentru ca nu aveam experienta.. in facut proiecte... :(
2. La cate editii ati participat pana acum?
Pana acuma am participat la 2 editii si se pare ca a doua a fost cu noroc... :) lucky me..
3. Cum v-a venit ideea filmului?
Hm, pai nu am avut camera de filmat si ne-am gandit sa facem un fel de slide show cu niste poze care arata parerea noastra si nu ceva foarte sofisticat.
4. Cum a fost lucrul in echipa?
A fost destul de bine si frumos...ne-am inteles mai bine si ne-am cunoscut mai bine.
5. Vreti să participati si anul asta? De ce da, de ce nu?
Normal ca vreau sa particip si o sa particip, dar nu stiu sigur cu ce echipa. Mi-a placut f mult editia asta cu filmatul si mai ales ca am ajuns in finala. A fost super.. am avut o groaza de emotii, dar a fost super..
6. Povestiti-ne o intamplare din timpul filmarilor
Nu au fost cine stie ce intamplari interesante, dar mi-a placut ca m-am inteles cu cei din echipa.
7. Participarea la acest concurs v-a influentat sau nu alegerea carierei pe care vreti sa o urmati?
Pana acum nu dar sa speram ca o sa ma ajute.


CG, Laura si Mako/ Liceul Teoretic Grigore Moisil, Bucuresti (castigatorii premiului III)

Cosmin, Laura si Mako
Totul a inceput de fapt cu editia Europa La Liceu din 2004. Eu, impreuna cu alti 3 colegi, am lucrat din greu, chiar cu ajutorul unui consultant, la un proiect foarte serios pentru sarbatorirea zilei de 9 Mai. L-am trimis. Nu am intrat nici macar in cei 30 de finalisti. Ideea care a castigat a fost una foarte simpla, relativ comuna si, dupa cum consideram eu si inca consider, fara de folos. Am fost foarte dezamagit si am promis sa nu mai particip vreodata la Europa La Liceu. Eram a noua.


Dupa doi ani, in clasa a unsprezecea, s-a intamplat sa fiu prezent la prezentarea editiei 2006 a concursului in liceul nostru. De fapt, cred ca venisem ca sa scap de nu mai stiu ce ora. Eram satul pana peste cap de Europa La Liceu. Insa am hotarat sa ascult pana la capat. „IPOD, FRATE”, mi-am zis. De mult imi doream unul. Dar sunt foarte scumpe. Si le si tine putin bateria. Mi-a placut si m-a atras faptul ca de data asta, concursul implica procesul de FILMARE. Avand dintotdeauna o pasiune pentru film, teatru, arta in general, dar in special, repet, film, am hotarat sa trec de zildul construit cu doi ani inainte si chiar sa fiu interesat. Vine la mine Laura, colega de altfel la trupa de teatru, veche prietena, impreuna cu Mako, una dintre prietenele ei cele mai bune. „Nu vrei sa fii in echipa cu noi? Avem camera. Putem sa filmam cu aparatele digitale. ” Eu stau o secunda si ma gandesc. „Ok”


Si incepe procesul de brainstorming. Ne-am scotocit creierii mult timp. Nu ne venea nici o idee. Plus ca personal, modul in care era formulat pe afis tema concursului ma enerva total. Asa ca ne-am luat cu una, cu alta, si am uitat de concurs. Se trezeste Mako cu trei zile inainte de termenul limita. „Hei, noi parca trebuia sa participam la concursu ala! Eu vreau iPod!”. Ne venise o idee de a filma pur si simplu tot ce e in jurul nostru. Am filmat crengi, cerul, leagane, caini (s-a luat stapanul de mine, „ca sa ii las catelul in pace”) si alte prostii. Apoi ne venise ideea de a filma fetele oamenilor de pe strada, din piata. Apoi eu am zis ca e mai bine sa ii punem sa spuna „Ma numesc X, ma simt european si vreau iPod!”. Zis si facut, mai putin partea cu iPodul. Laura si Mako s-au ocupat cu filmarea oamenilor. Au fost pe la diversi pietari si oameni de pe strada si i-au pus sa se prezinte si sa afirme faptul ca se simteau europeni. Mi-au pasat apoi aparatul digital si tot ce filmasera cu el.


Buuuuuun. Am ajuns acasa. Am descarcat filmuletele. Nu stiam ce sa fac cu ele. Eu ma oferisem sa fac filmul. Dar din ce aveam nu puteam sa fac nimic. Nu aveam nici o idee. Nu am putut face nimic. Si a venit ultima zi in care se mai putea trimite proiectul. Total abatut, cu parere de rau ca nu mai aveam ce sa fac ca sa participam la concurs, am vrut sa mai fac niste poze cu aparatul digital al Laurei. Si cautand eu prin sertar dupa baterii, dau peste o figurina foarte veche si mica de Snoopy, cred ca de la McDonald’s. Mentionez ca era ora zece fix. Mi-am adus aminte brusc de esecul de acum doi ani, de seriozitatea si genul de idee cu care pierdusem. M-am hotarat sa fac ceva nebun. Ceva original, ceva care sa iasa in evidenta prin simplitate, mod de realizare si indrazneala. Nu stiam ce fac, dar in 45 de minute am facut poze cu snoopy, deplasandu-l printr-un decor minuscul improvizat pe moment, dupa un scenariu incomplet, compus pe loc, in gand. Totul intr-o graba teribila. M-am apucat apoi de montaj. M-am chinuit, au aparut probleme tehnice, m-a ajutat Laura prin messenger, la un moment dat. Am inserat la sfarsit trei secvente, cele mai bune din ce filmasera Laura si Mako. Am facut montajul, am inregistrat cu vocea mea foarte repede. Nu stiam ce melodie de deschidere sa gasesc. Insa m-am uitat rapid prin playlistul de winamp, si am dat peste mult iubita melodie „La neige”, de la Dionysos (sunt francofil si francofon). Am exportat, si am trimis filmuletul cu cateva secunde inainte de termen.

Eram absolut convins ca juriul va trece de el imediat si ca il va desconsidera pentru faptul ca ideea mea nu satisfacea de fapt cerinta concursului, cel putin ce intelesesem noi din ea. Se pare ca nu a fost asa. Si multumesc lui Dumnezeu. Sunt sigur ca fara El nu faceam nimic. Nimic nimic.
Am vrea sa mai participam, desi personal mi s-a cam acrit de toata treaba asta despre integrarea europeana. Aud prea des despre ea si chit ca recunoastem sau nu, ne va afecta enorm, in parte foarte negativ.
Ne-a ajutat enorm insa experienta cu acest concurs. Am vazut ca se poate, am cunoscut oameni din domeniul filmului si am invatat multe lucruri folositoare. Personal vreau sa devin regizor, fiind fascinat de arta cinematografica.

  vizite

© Europa la liceu - 2007 |

Continutul acestui material nu reprezinta in mod necesar pozitia oficiala a Uniunii Europene.
www.infoeuropa.ro